Un Gand

Amurit un om. Acesta-i primul gand care te incearca atunci cand auzi de un deces. Impreuna cu omul, moare o lume, lumea lui, a familiei sale, a modului in care el a perceput  si a fost perceput de cei in mijlocul carora traia.

Anticii, in fata acestui suprem si inevitabil tribut pe care orice fiinta il are de platit, aduceau omagii decedatului, subliniind numai ceea ce acesta a facut bine in viata. De la ei ne-a ramas adagiul De mortuis nihil nisi bene, adagiu care, din pacate, nu mai are in ziua de azi nici un fel de valoare.Sa fi fost anticii mai generosi, mai intelepti, sa fi privit cu mai multa detasare si intelegere filosofica viata si moartea? Se pare ca da.

In zilele de azi moartea, mai ales a unor personaje notorii sau produsa de factori si imprejurari neobisnuite, catastrofice,  a devenit o ocazie asteptata si speculata pe toate caile, in vederea obtinerii de profit. Nu ma refer aici la afacerile cu moartea care includ, pe langa firmele de servicii funerare, de fapt necesare si, in mare parte, onorabile, si pe producatorii si traficantii de arme, atatatorii la razboi, pe teroristi si altii de un fel. Mai rai decat ei sunt aceia care asteapta ca fiarele la panda producerea unui eveniment funest pe care sa-l analizeze sub toate aspectele, sa-l disece si sa-l prezinte in ambalajul dorit consumatorilor bolnavi.

Mass media, scrisa si vizuala este, din acest punct de vedere, in fruntea acestor actiuni in incercarea sa de a obtine un cat mai mare rating, oribil cuvant, denotand lipsa oricarei umbre de moralitate.

Moartea omului de cultura si a omului politic Adrian Paunescu a oferit un nou prilej profanatorilor si consumatorilor de cadavre de a-si manifesta, folosind  media, pornirile necrofage.Exista o intelegere comuna a faptului ca despre un om, mai ales despre unul controversat, nu se pot face aprecieri „la cald”. Posteritatea este cea care, lasand la o parte impuritatile inevitabile ale existentei, apreciaza in mod obiectiv valoarea unui om.Toti cei care au trait in umbra marilor oameni, fie i-au idolatrizat, fie i-au blamat, dar toti au fost mistuiti de talentul acestora precum efemeridele de lampa catre care sunt atrase.

Sa privim, deci, cu detasare atat pe cei care il omagiaza pe cel care a fost Adrian Paunescu, dar mai ales pe detractorii sai.

Talentul urias pe care l-a avut a fost, probabil, un ghimpe in coasta multor nevrednici care isi disimuleaza invidia  cautandu-i, vorba unui poet obscur in aprecierea zilelor noastre, vietii sale  rautati si mici scandale apropiindu-l astfel de ei nu prin lumina pe care a revarsat-o, ci prin pacate, vina, slabiciune, mici mizerii  si  rele legate inevitabil de o mana de pamant.

Oamenii mari au si adversari pe masura. Numai mediocritatile se bucura de apreciere unanima. Sa-l lasam si noi pe Paunescu sa-si doarma somnul in liniste urmand ca inlaturarea colbului de pe cronici sa insemne si inlaturarea patimilor.

F.V

Un răspuns to “Un Gand”

  1. Mi-ar placea sa scrieti daca nu zilnic, macar saptamanal pe acest blog, pentru a ne incanta si relaxa cu textele dumneavoastra. IMi este dor de dvoastra, de poeziile dvoastra, dar mai ales de acele mici „poezioare-epigrame”, dedicate colegilor! ;) Si in alta ordine de idei, m-as bucura sa aflu ca acest Neamt :) va calca pe urme si va mosteneste macar o particica din talentul dumneavoastra! ;)
    Toate cele bune!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: