Despre Insula Serpilor

S-a vorbit foarte mult, in ultimul timp, devenind chiar tema de campanie electorala si argument forte in incercarile unor candidati de a-si maximiza sansele in cursa prezidentiala, despre  succesul obtinut de Romania la Curtea Internationala de Justitie de la Haga in disputa pe care o avea cu Ucraina privitoare la impartirea platformei continentale din Marea Neagra.

Elementul de baza al disputei, prezentat intr-o maniera foarte simpla,  il reprezenta pretentia Ucrainei de a capata  o suprafata mai mare din aceasta platforma  care, in interpretarea sa, trebuia sa includa si platforma  Insulei Serpilor, devenita teritoriu ucrainean in urma Tratatului politic de baza incheiat intre cele doua tari. Insula Serpilor, o stanca lipsita  de resurse proprii pentru intretinerea oricarei activitati umane, era prezentata de partea ucraineana drept un teritoriu locuit avand propria sa viata economica si sociala.

Putini oameni stiu sau isi mai amintesc de faptul  ca disputa asupra platformei continentale din jurul Insulei Serpilor si impartirea  zonei economice exclusive din Marea Neagra a fost o problema existenta timp indelungat in contenciosul relatiilor romano-sovietice, preluata de Ucraina, devenita stat independent si vecina a Romaniei dupa destramarea URSS.

In luna decembrie 1982, la Montego Bay in Jamaica, Romania, prin ambasadorul sau la Organizatia Natiunilor Unite din New York de la acea data, a semnat Conventia pentru Dreptul Marii, Conventie ce reglementeaza si principiile impartirii platformelor continentale si a zonelor economice maritime.

Pregatirea acestei Conventii a fost un proces complex, intins pe durata multor ani, si cunoscut sub numele de Conferinta ONU asupra Dreptului Marii.

Aceasta conferinta s-a incheiat in anul 1982 cu elaborarea textului Conventiei pentru Dreptul Marii.

Terminarea lucrarilor conferintei a fost marcata de un moment de suspans deoarece Romania prezentase  amendamente la textul conventiei menite sa clarifice unele ambiguitati care ar fi fost profitabile Uniunii Sovietice. Abia dupa ore de asteptare si negocieri asidue intre ministrul de externe roman,  Secretarul General al ONU si presedintele conferintei, singaporezul Kooh, s-a convenit adoptarea textului acceptandu-se, in mare parte, argumentele si pozitia tarii noastre.

Ca urmare a incheierii Conventiei privind Dreptul Marii, s-a creat cadrul juridic international de reglementare a disputelor interstatale asupra impartirii platformei continentale si a zonelor economice, iar statele parte la Conventie sunt tinute sa respecte si sa aplice prevederile acesteia.

Iata de ce se poate spune ca „succesul” de la Haga este de fapt un succes al diplomatiei romanesti si al capacitatii sale de previziune.

Judecatorii Curtii Internationale de Justitie, inalti fuctionari internationali cu o competenta profesionala si probitate in afara oricaror dubii, nu puteau decide altfel decat prevede textul si spiritul Conventiei. Reprezentantul Romaniei la procesul de la Haga nu a avut decat meritul ca a fost prezent la dezbaterile Curtii si a adus argumentefavorabile Romaniei  in spiritul Conventiei.  Nici el, nici un alt politician actual nu au vreun merit la obtinerea acestei sentinte. Meritul integral este al acelor inaintasi care au pus, prin intelepciune, clarviziune si cunoasterea interesului national, bazele acestui succes.

(F.V)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: